Ce crede Vaticanul despre apocalipsă

Directorul Observatorului astronomic al Vaticanului, preotul José G. Funes, atrage atenția că ipotezele maya privind sfârșitul lumii sunt „false”, explicând că, din punct de vedere creștin, nu va exista un sfârșit al lumii, ci o transformare a acesteia, spre viață, într-un moment viitor necunoscut.

„Oamenii au avut mereu întrebări despre originea lor și despre existență. De unde venim și unde mergem? – aceasta este întrebarea care a străbătut mileniile. De multe ori, la această întrebare pot fi date răspunsuri neraționale. În presă și pe Internet, se vorbește zilele acestea despre sfârșitul lumii, pe care mayașii l-ar fi prevăzut pe 21 decembrie 2012. Dacă facem o căutare pe Google, pe acest subiect sunt 40 de milioane de rezultate. Conform acestei așa-numite profeții, ar urma să se producă o aliniere a planetelor și a Soarelui cu centrul Căii Lactee, precum și o inversare a polilor magnetici ai Terrei. Nu merită să discutăm fundamentele științifice ale acestor afirmații (evident false)”, explică, în revista oficială a Vaticanului – Osservatore Romano -, preotul José Gabriel Funes, directorul Observatorului astronomic al Bisericii Romano-Catolice.

„În 2003, când predam la Universitatea din Tegucigalpa, în Honduras, un curs de astronomie extragalactică (…), am avut ocazia de a vizita ruinele maya de la Copán și de a admira de aproape marile capacități de observare a cerului pe care le aveau aceste popoare. În orice caz, nu își puneau problema dacă Pământul sau Soarele erau în centrul universului. Erau interesați mai mult de găsirea logicii repetitive în evenimentele trecute, pentru a putea prezice viitorul. În cultura maya, timpul avea o dimensiune ciclică, repetitivă. Astronomia se dezvolta în funcție de politică și religie, cu obsesia ciclicității temporale”, adaugă oficialul Vaticanului.

„Oricât ar fi de fascinantă studierea astronomiei maya, aici vreau să vorbesc despre adevăratul viitor al cosmosului. Știm că universul a început să existe acum aproximativ 14 miliarde de ani. Și știm că este format în proporție de 4 % din materie «obișnuită», 23 % din materie întunecată și 73 %, energie întunecată. Conform celor mai noi date, universul continuă să se extindă. Această explicație științifică postulează o perioadă în care universul, în momentele de început, a trecut printr-un proces de expansiune exponențială, adică extrem de rapidă. Dacă acest model este corect, universul – într-un viitor foarte îndepărtat (miliarde de miliarde de ani) – va sfârși prin a se dezmembra”, subliniază astronomul Vaticanului.

„Până acum, acestea sunt ipotezele cosmologice susținute prin argumente științifice. Dar trebuie să ținem cont de faptul că înțelegerea noastră, deși pare avansată, nu este completă. Până acum, nu cunoaștem natura fizică a materiei întunecate, nici a energiei întunecate. Totuși, putem măsura efectele pe care le produc. Conform speculațiilor unor specialiști, universul ar putea să nu aibă un sfârșit unic, ci există «teoria multiends»: diversele părți componente vor sfârși în perioade diferite”, notează preotul catolic Jose Funes.

„Din perspectiva cosmologică creștină, universul și istoria au un sens. În profunzimile ființei umane există convingerea fundamentală că moartea nu poate avea ultimul cuvânt”. Din punctul de vedere al ipotezelor științifice actuale, „universul merge spre o stare finală de frig și întuneric; în schimb, mesajul cosmologic creștin ne învață că, la învierea finală, cea din ultima zi, Dumnezeu va face din nou fiecare bărbat, fiecare femeie și întregul univers. Această realitate viitoare este exprimată prin cuvintele lui Ioan, în Apocalipsă: «Și am văzut cer nou și pământ nou. Căci cerul cel dintâi și pământul cel dintâi au trecut; și marea nu mai este. (…) Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii și El va sălășlui cu ei și ei vor fi poporul Lui și însuși Dumnezeu va fi cu ei” (Apocalipsa 21: 1-3).

„Cartea creștină a Apocalipsei este un text cu caracter profetic, nu o informație științifică privind viitorul universului și oamenilor. Este o profeție care ne arată sensul profund și direcția istoriei. (…) Istoria omenirii și a universului are un sens care a fost dat de Dumnezeu Cel care este cu noi. În contextul istoric în care a fost scris, sfântul autor încerca să încurajeze comunitatea creștinilor, confruntată cu suferințele persecuțiilor. Dar, chiar dacă nu suntem persecutați, avem permanent nevoie de încurajare. Cuvântul lui Dumnezeu ne amintește că ne îndreptăm spre un viitor în esență bun, în pofida crizelor de orice fel cu care ne confruntăm în anumite momente până atunci. Avem garanția că în Hristos este un viitor bun pentru omenire și pentru univers”, încheie preotul José Gabriel Funes, directorul Observatorului astronomic al Vaticanului.